În comunitatea științifică a fost mult timp acreditată teoria precum că primatele antropoide apropiate oamenilor au pierdut cozile prin micșorarea treptată a lungimii loc, un proces întins pe o perioadă de milioane de ani. O echipă de geneticieni de la centrul medical academic NYU Langone Health din New York consideră, însă, că motivul se ascunde într-o mutație genetică, care a avut loc în condiții subite.

”Coada s-a desprins dintr-o singură lovitură”, afirmă Itai Yanai, directorul Institutului de Medicină Computațională, care a condus cercetările în cadrul NYU Langone Health la inițiativa discipolului său Bo Xia.

Instrucțiuni pierdute

Cercetătorii au decis să investigheze baza genetică a pierderii cozii. Orice mutație ar trebui să fie prezente la maimuțele mari inteligente (eng: apes), dar nu și la celelalte specii de maimuțe (eng: monkeys). Astfel, ei au comparat versiunile a 31 de gene care țin de dezvoltarea cozii și au descoperit că în regiunile unde sunt codificate proteinele nu există diferențe, însă au văzut că sunt schimbări în resturile de ADN din interiorul genelor.

”Imaginați-vă că proteinele sunt articole de mobilier plat, iar broșurile cu instrucțiuni vin cu o mulțime de pagini cu tâmpenii, care urmează a fi eliminate înainte ca instrucțiunile să înceapă a funcționa. Acești extra bit-uri – numiți introni – sunt tăiați din copiile mRNA ale genelor înainte să înceapă producerea proteinelor”, a explicat Bo Xia, citat de New Scientist.

Întâmplarea face ca la strămoșii maimuțelor mari, în gena TBXT, responsabilă de coadă, un element Alu și-a făcut loc în mijlocul unui intron. Elementele Alu sunt paraziți genetici care se copiază și se replică pe tot genomul. ”Noi avem 1 milion de elemente Alu împrăștiat în genom”, a precizat Itai Yanai.

În mod normal, un parazit Alu într-un intron nu poate face nimic, ajungând să fie integrat în intron în cele din urmă. Dacă, însă, în apropiere există un alt Alu, dar în ordine inversă, atunci cele două elemente – fiind complementare – formează o legătură și astfel în mRNA apare o buclă. Buclele respectivă lipesc paginile broșurii cu instrucțiuni, ceea ce înseamnă că o parte din instrucțiuni devin inaccesibile, iar mobilierul asamblat – adică proteina TBXT – apare fără o parte-cheie.

Cei doi au reușit să demonstreze acest lucru în timpul experimentelor cu șoareci. Având o astfel de mutație, șoarecii apar pe lume cu proteina TBXT întreagă sau defectată, iar generațiile următoare se nasc de obicei fără coadă.

Enigma cu motivul pentru care nu mai avem coadă

În concluzie, a declarat Carol Ward, doctor în științe anatomo-patologice la Universitatea Missouri, odată ce o parte din mamifere au pierdut ceva, într-un mod subit, fără a aștepta schimbări cumulative timp de milioane de ani, soarta speciei a fost pecetluită. În plus, nu există dovezi privind reducerea graduală a dimensiunilor cozii la fosilele primatelor străvechi, descoperite de arheologi.

În pofida succesului experimentelor, cercetătorii Yanai și Xia nu au reușit să răspundă la o altă întrebare importantă: de ce strămoșii primatelor moderne au pierdut cozile, adică de ce evoluția a selectat anume această mutație pentru perpetuarea milenară. Cele mai multe teorii în jurul acestui subiect explică că cozile au devenit un dezavantaj pentru speciile de maimuțe care au început să se deplaseze într-un mod diferit, de exemplu mersul vertical pe ramuri, cu toate că ele încă se deplasau utilizând toate cele patru membre, a notat doctorul Ward.

Pe partea dezavantajelor, Yanai și Xia au specificat că mutația ce a rezultat în pierderea cozii a cauzat la șoareci anomalii ce seamănă cu ”spina bifida”. Prezența relativ mare a acestei patologii la oameni ar putea să fie o consecință a pierderii cozii de către ascendenții noștri zeci de milioane de ani în urmă, au speculat cei doi, abținându-se să răspundă la întrebarea de ce strămoșii noștri au pierdut cozile, adică ce a fost catalizatorul mutației.