Un stat minuscul din Oceanul Pacific s-a plâns că reputația sa națională suferă din cauza ”țărilor mai mari” și s-a distanțat de revelațiile făcute de mass media internațională în baza așa-numitului Dosar Pandora (#Pandora Papers).

Directorul Autorității de Finanțare Internațională din Samoa, Tuifaasisina Sieni Tualega-Voorwinden, a declarat că participarea la activitățile din sectorul offshore este vitală pentru economia statului, reacționând la acuzațiile de oferire a condițiilor fiscale blânde pentru superbogații lumii și politicieni influenți.

”Samoa este o țară cu demnitate, care respectă buchia legii, și care a suferit enorm din cauza trecutului colonial și a provocărilor diabolice pe care le confruntă în prezent, de exemplu schimbările climatice. Ambele calamități au fost aduse pe capul nostru de țările mai mari, care însă continuă să se bucure de respect”, a spus oficialitatea, arătând cu degetul la Marea Britanie și Singapore ca principalii vinovați de încălcările raportate în scurgerea Pandora.

Trecutul colonial

Samoa este o țară insulară în Oceania de Sud, la jumătate de cale între Australia și Hawaii, cu o suprafață de 2.831 kilometri pătrați și o populație de aproape 200.000 de oameni. Între anii 1899 și 1915 aceasta a fost o colonie germană, devenind ulterior un protectorat britanic și în final un teritoriu controlat de Noua Zeelandă. Și-a dobândit independența în anul 1962.

Documentele obținute de la firma Asiaciti, condusă de omul de afaceri australian Graeme Briggs, arată că Samoa este un teritoriu preferat de persoanele care își ascund averile, fiind folosită în schemele create de Briggs în favoarea politicienilor care se eschivează de la plata impozitelor în patrie.

Asiaciti afirmă că Briggs, care a activat în calitate de consul onorar al Samoa în Singapore timp de 25 de ani – până în 2016, este responsabil de înființarea structurii și scrierea legislației viitorului centru financiar offshore al Samoa. Un alt document atestă faptul că australianul este de fapt ”bunelul” industriei offshore din statul dat.
Tuifaasisina însă a negat faptul că Briggs are vreo contribuție la offshore-izarea Samoa, precizând că legea cu privire la adoptarea statutului de jurisdicție offshore a fost adoptată în anul 1988, cu suportul unui consultant britanic și că guvernul a luat în considerație legile în vigoare din alte state offshore, scrie Guardian.

În același timp, presa internațională îl recunoaște pe Briggs drept arhitectul offshorului Samoa și atenționează că acesta a făcut o perioadă îndelungată publicitate țării din Pacific ca ”alternativă pentru Insulele Virgine Britanice și alte jurisdicții din zona Caraibelor”.

Demnitarul samoan însă consideră că întrebările legate de Dosarul Pandora urmează a fi adresate țărilor mai mari, care joacă un rol mai important în industria offshore. Ea a subliniat că reglementările Samoa sunt compatibile cu legile internaționale în domeniu și că procesul de guvernare este conform normelor statului bazat pe supremația legii.

De asemenea, directorul autorității de reglementare a subliniat că Samoa colaborează cu autoritățile altor state în toate cazurile de schimb informațional privind raportarea financiară, dacă există temei legal pentru astfel de cazuri.

Parțial conformă

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) a recunoscut în anul 2019 Samoa în calitate de jurisdicție în mare măsură conformă cu reglementările Forului Global al OECD pentru transparență și schimb de date fiscale.

Grupul de Acțiune Financiară (FATF - Financial Action Task Force) a menționat în 2015 că Samoa era susceptibil la riscurile de spălare a banilor, datorită existenței sectorului offshore, și că statul corespundea doar parțial cerințelor internaționale împotriva operațiunilor de spălare a banilor. Într-un raport publicat în 2018, FATF a notat că țara a făcut unele progrese majore în direcția transparenței, ea rămâne în categoria jurisdicțiilor ce necesită ”monitorizare îmbunătățită (accelerată)”.