Revista britanică The Economist apără acest punct de vedere cu o serie de exemple din realitatea rusească, cel mai recent fiind ordinul de lichidare a mișcării pentru reabilitarea victimelor staliniste Memorial, pe 15 noiembrie 2021.

Exact o lună înainte de asta a avut loc un incident căruia în mass media occidentală i s-a acordat puțină atenție, iar în Rusia a trecut ca o întâmplare de rutină. Pe 15 octombrie 2021, în timpul vizionării filmului ”Mr. Jones” a regizoarei poloneze Agnieszka Holland, un grup de tineri mascați a dat busna în sală de proiecții a organizației Memorial și a scandat insulte la adresa spectatorilor și autorilor filmului, comparându-i cu liderii fasciști și naziști. Când a venit poliția, ei s-au retras, dar nu înainte de a pune cătușe la ușă, încuindu-i astfel pe toți în sală până noaptea târziu.

”Mr. Jones” este povestea reală a jurnalistului britanic Gareth Jones, care a documentat foametea în masă în Ucraina, organizată în anul 1932-33 de autoritățile sovietice la ordinul lui Iosif Stalin.

Prisonieri politici

Deși astfel de incidente sunt frecvente în Rusia și au loc cu suportul serviciilor speciale și sub privirile apatice ale forțelor de ordine, publicația atrage atenție că în anul 1987, proaspătul înființat Memorial a numărat circa 200 de prizonieri politici în Uniunea Sovietică, în timp ce în prezent cel puțin 410 persoane se află în penitenciare din motive politice.

Arestările și condamnările sunt puse pe conveier și capătă proporții asemănătoare perioadei cunoscute drept Marea Teroare. Kremlinul urmează același tipar ca în anii 30-40 din secolul trecut: după ce a luat sub control economia și mass media, a trecut la răfuiala fizică cu principalii oponenți (Boris Nemțov, Alexei Navalnîi), și acum vrea să reducă la tăcerea clasa intelectuală și reprezentanții culturii.

Persoanele sau organizațiile independente sunt etichetate drept ”indezirabile”, iar ulterior catalogate drept ”agenți străini”. Memorial, care a scos la lumină zeci de mii de cazuri de abuz de putere și genocid la adresa populației civile din partea NKVD și ulterior KGB, a trecut prin ambele etape și – în mod ironic – acum este forțat să-și suspende activitatea de succesorii acestora.

Potrivit membrilor Memorial, numărul de prizonieri politici în prezent este de 8 ori mai mare decât acum 6 ani, însă această situație nu sugerează revenirea la o formă sovietică de guvernare, ci de o altă forma totalitară, la fel de periculoasă.

De exemplu, ingerințele agresive ale organizațiilor de tineret pro-Putin se desfășoară după același scenariu ca și raidurile detașamentelor paramilitare Sturmabteilung (Cămeșile Cafenii) împotriva oponenților lui Adolf Hitler.

În Rusia modernă, ca și în Germania Nazistă, retorica oficială demonstrează o nostalgie după trecutul imperial amestecată cu naționalism și ură la adresa străinilor. Cele mai notabile ”realizări” ale regimului sunt actele de agresiune militară împotriva vecinilor, distrugerea societății civile și a independenței justiției, propaganda care laudă puterea și tradițiile ortodoxe dar critică valorile liberale și Occidentul, adoptarea legilor anti-democratice, suprimarea vocilor critice, furtul averii publice.

Iar recent președintele Putin a apreciat drept pozitivă activitatea lui Ivan Ilyin, un filosof din anii 20 secolul trecut, care propunea fascismul italian ca model de guvernare în tânăra Rusie Sovietică.

Schimbarea tacticii

Cea mai mare parte a aflării la putere, regimul lui Putin a fost asociat cu cleptocrație, falsificarea istoriei și cinism, decât cu grija față de populație sau promovarea oricăror valori de viață. Beneficiarii acestei guvernări sunt prietenii din tinerețea liderului de la Moscova, foștii colegi din KGB, o pleiadă de funcționari loiali și așa-numiții ”Siloviki” sau reprezentanții organelor de spionaj și forțelor armate.

Dacă anterior cetățenii ruși au agreat tacit un rol mai mare a statului în viața economică și privată în schimbul bunăstării sociale, eșecurile economice și incapacitatea administrativă a regimului au rupt acest acord și au provocat revolte. Anexarea Osetiei de Sud de la Georgia și a Crimeei de la Ucraina au distras atenția publicului pentru o perioadă, însă populația adultă cerea în continuare mâncare, iar generația tânără și-a revendicat drepturile civile și șansa de a avea un viitor decent.

În aceste condiții tactica puterii a suferit schimbări radicale. Dacă înainte oponenții politici erau marginalizați, acum ei sunt eliminați. Tehnocrații civili au fost înlocuiți cu securiști și funcționari în uniforme, care cunosc o singură metodă de soluționare a problemelor – violența.

Regimul s-a transformat din autocrație consensuală, care își mobiliza suporterii prin co-optare și propagandă, într-o dictatură care se bazează exclusiv pe represiuni și frică.

The Economist l-a citat în acest context pe singurul lider al opozitiei rămas în viață, Alexei Navalnîi, încarcerat de mai bine de un an în condiții severe, care a reușit să trimită o scrisoare celor din libertate: „Funcționarul care ia mită și polițistul care trage un sac peste capul unui prizonier legat de scaun sunt una și aceeași persoană. Legea care guvernează este bazată pe superioritatea celor puternici asupra celor slabi. Superioritatea intereselor unei corporații asupra drepturilor unui individ. Iar disponibilitatea de a comite crime este un act de loialitate”.

Acesta este motivul pentru care în 2015 a fost asasinat un alt lider al opoziției, Boris Nemțov, pe un pod vis-a-vis de Kremlin, în plin centrul Moscovei.

Potrivit unui sondaj efectuat de centrul independent Levada (”agent străin”), dacă în anii precedenți cele mai mari temeri ale rușilor erau legate de creșterea prețurilor, pierderea locului de muncă sau sărăcie, acum cea mai mare frică a populației reprezintă represiunile din partea statului (52%) și violența forțelor de ordine (58%).

Noutăți ”pozitive”

Publicația mai notează că deocamdată regimul nu a degradat în tiranie. Cetățenii care nu sunt de acord cu politica oficială au permis la emigrare și chiar sunt încurajați să facă acest lucru, cultul personalității liderului încă nu este pronunțat, iar armele letale deocamdată nu sunt folosite împotriva populației.

Ascensiunea lui Vladimir Putin la putere s-a realizat prin intermediul televiziunii, care i-a spălat imaginea și i-a adus popularitate. Acum ratingul lui Putin s-a prăbușit la 30%, iar televiziunea cedează teren în fața internetului. După ce milioane de cetățeni au văzut clipul despre construcția secretă a unui palat luxos pentru liderul de la Kremlin, regimul s-a apucat de adoptat legi ce permit monitorizarea activității online de către stat, cu perspectiva blocării siturilor și rețelelor sociale ce vor refuza să colaboreze cu FSB.

Infografica 1: Utilizarea canalelor de informare în Rusia în perioada 2013-2021. Infografica 2: Dinamica ratingului de aprobare a lui Putin. Imagine: Economist

În aceste condiții, grija regimului nu mai este mobilizarea maselor la susținerea liderului sau incitarea isteriei, ci suprimarea oricăror manifestări de entuziasm și activism civic, susține autorul comentariului, precizând că cele 10% din bugetul Rusiei alocate pentru securitatea internă și un contingent polițienesc mai mare decât armata pot asigura în continuare controlul asupra societății.

Totuși, auto-perpetuarea acestei situații generează, mai devreme sau mai târziu, o așa-numită ”capcană a represiunilor”, citează publicația un expert rus stabilit în SUA.

Maria Omeliceva, lector la Colegiul Național Militar din Washington, consideră că expansiunea inevitabilă a rolului serviciilor de securitate va amplifica percepția Kremlinului privind pericolele interne și externe, ceea ce va justifica o intensificare a represiunilor. Și capcana se va strânge tot mai mult atâta timp cât regimul va continua să demonizeze străinii și ”agenții străini” interni, chiar dacă rezistența va rămâne egală cu zero.

Etapa care corespunde descrierii de mai sus se numește tiranie. Iar tiraniile sunt mai predispuse la comiterea de greșeli care sunt fatale pentru regim, cu costuri enorme pentru societate.  

Zdrobirea unui protest pașnic în Rusia în 2018, cu arestarea minorilor. Imagine: Amnesty International