O universitate americană a lansat un concept incredibil cu privire la viitoarele habitate extraterestre.

Viața pe alte planete nu mai este o idee deplasată sau stranie de ceva timp, însă crearea unui habitat pe și din asteroizi ar putea fi o noutate pentru majoritatea oamenilor.

Astfel, un grup de cercetători ai Universității Rochester din New York a propus o viziune ce prevede adunarea rocilor spațiale într-o grămadă mare, cu ajutorul unei plase din nanofibre, și construcția unei stații sau chiar oraș din bucăți de asteroid în timp ce acestea continuă să se rotească în spațiu.

Autorii studiului la tema dată, publicat în revista ”Frontiers in Astronomy and Space Sciences”, recunosc că acest concept a pornit ca o inițiativă a cercetătorilor de a scăpa de stresul legat de activitățile cotidiene. 

”Acest proiect a fost gândit inițial ca o modalitate prin care fizicienii și inginerii pot să dea drumul la aburi, să lase deoparte stresul lumesc pentru un timp și să-și imagineze ceva nebunesc”, se spune într-o declarație a instituției. 

Echipa din spatele studiului afirmă că oamenii ar putea construi multiple habitate de acest fel, la costuri mici, în apropierea planetelor.

Ele ar servi drept baze pentru explorarea Sistemului Solar.

Doctorul în științe și autorul principal al studiului, Peter Miklavčič, consideră că ideea este fezabilă și necesară. Un astfel de oraș ar ocupa o suprafață de 57 kilometri pătrați, iar asteroidul de care ar fi atașate celelalte roci ar avea un diametri de cel puțin 300 de metri. Vizual, acesta ar avea forma Cilindrelor O’Neill, sugerate de fizicianul Gerard O'Neill în anul 1972: două cilindre care se rotesc în direcții opuse. 

Partea dificilă este că livrarea materialelor de construcție în spațiu este o operațiune scumpă; soluția ar fi colectarea acestora în spațiu. O altă problemă este lipsa de echipamente adecvate în prezent pentru șantierele cosmice.

Studiul celor de la Universitatea Rochester atrage atenția la un detaliu important: molozurile spațiale care apar adesea în asteroizi în multe cazuri pot fi ținute împreună doar de gravitație și, deoarece Cilindrele O'Neill rotative ar face ca un astfel de asteroid să se destrame, o sacoșă flexibilă ar fi necesară pentru a păstra materialele împreună și a permite crearea unui fundament stabil pentru un oraș. Sacoșa respectivă ar putea fi făcută din nanofibre de carbon, care sunt super-ușoare și totuși foarte rezistente.

În teorie, un asteroid rotit în interiorul unei sacoșe ar arunca rocile în părți, permițând sacoșei să se extindă și să țină rocile împreună cu ajutorul nanofibrelor. Molozul care pune presiune pe pungă ar fi ținut acolo de gravitația artificială și ar proteja locuitorii de radiația spațială.

Astfel de stații pot servi atât ca baze, cât și mijloace de transport pentru viitorii coloniști spațiali. Unii cercetători afirmă că habitatele extrterestre vor deveni inevitabile din cauza problemelor care se multiplică pe planeta noastră. Primul lucru care oamenii vor trebui să-l facă înainte de a începe construcția unui habitat O'Neill este curățarea Pământului de gunoaiele orbitale, care prezintă un pericol real pentru navigație.

Conceptul de Cilindre O'Neill au servit drept inspirație pentru producătorii unor blockbustere cinematografice –”Interstellar”, ”Star Gate” și altele.

În anul 2016, Universitatea Stanford a publicat un studiu cu privire la construcția habitatelor umane în spațiu. El poate fi accesat aici.