Atunci când sunt infectate cu paraziți, albinele instituie o formă de lockdown în stup, pe care toți membrii familiei o respectă cu strictețe.

Este bine cunoscut faptul că albinele trăiesc în comunități ierarhice ordonate și interacționează social între ele, fiecare având un rol predestinat: regina este responsabilă de reproducție, trântorii au grijă să fertilizeze regina, albinele tinere supraveghează puii, iar apoi devin lucrătoare.

De asemenea, se știe că fiecare secție din stup are o anumită destinație - cele de la periferii sunt utilizate pentru depozitarea mâncării, iar secțiile mai aproape de mijlocul stupului reprezintă creșele.

Mai puțin cunoscut este faptul că în timpul unei epidemii albinele urmează un cod de comportament care le ajută să oprească răspândirea paraziților.

Cercetătoarea Michelina Pusceddu de la Universitatea Sassari din Italia, și echipa pe care o conduce, au descoperit că în perioada infecției albinele impun restricții la modul cum este accesat stupul. În cadrul experimentului savanții au înființat 6 colonii, dintre care jumătate au fost infectate cu Varroa Destructor, un acarian minuscul care se atașează de corpul albinelor lucrătoare pentru a intra în stup.

Pentru reproducere aceste căpușe trebuie să ajungă în creșele din centrul stupului. Când larvele devin albine, ele răspândesc paraziții la fel noi-născuți prin întreaga colonie, infectând astfel alte albine.

Acarianul Varroa Destructor este considerat inamicul numărul 1 al albinelor, fiind mai periculos chiar decât viespea gigantică asiatică, care poate decapita toate albinele unui stup într-un singur raid. Totuși, albinele au învățat minimizeze infecția și să lupte cu parazitul dat.

Echipa Universității Sassari a monitorizat două activități ale albinelor - dansul prin care își informează semenii despre sursa de mâncare, și dereticarea, când dau afară resturile sau se curăță reciproc de paraziți. S-a observat că în coloniile neinfectate, ambele activități aveau loc în toate secțiile stupului, în măsură practic egală.

În coloniile infectate, însă, dansul era executat preponderent la intrarea în stup, iar curățarea era mai intensă în creșele din centrul stupului. Astfel, insectele potențial infectate evitau contactul cu creșele.

Michelina Pusceddu a menționat în lucrarea publicată în revista Science că măsurile de ”lockdown” la albine au și un cost social-economic: dansurile executate la intrare erau vizibile unui număr mai mic de albine, iar deparazitarea la intrare era mai dificilă, și, în aceste condiții, cele mai multe șanse de supraviețuire aveau insectele sănătoase. 

Rezultatele studiului au fost publicate și în revista medicală a Centrului Național de Informare în Domeniul Biotehnologic al SUA.