Pluto, care relativ recent a fost catalogat drept singura planetă pitică din Sistemul Solar, este pe cale să-și piardă atmosfera.

Având dimensiuni mai mici decât Luna, satelitul natural al Pământului, Pluto orbitează Soarele pe o traiectorie eliptică prounțată. Această traiectorie îl apropie de stea în interiorul traiectoriei planetei Neptun pentru o perioadă de circa 20 de ani în fiecare ciclu ”anual” plutonian, care durează 248 de ani pământești.

Ultima dată Pluto a fost mai aproape de Soare decât Neptun între anii 1979 și 1999, și când acesta s-a apropiat la o distanță maximă de Pământ savanții au trimis o sondă pentru a afla mai multe despre acest corp cosmic.

În 2015, nava New Horizons a făcut o vizită planetei pitice în plecare, reușind să trimită poze extraordinare la centrul de comandă. Datele examinate de cercetători au sugerat că densitatea atmosferei lui Pluto se dubla în fiecare deceniu.

Atmosfera Pluto, captată de New Horizons. Imagine: NASA

Trei ani mai tărziu, însă, savanții Institutului de Cercetări SouthWest au putut urmări eclipsarea lui Pluto față de una din stele și au făcut imagini noi, în baza cărora au tras concluzii opuse: planeta pitică a început să piardă din admosferă, care într-un final va dispărea. 

Concluziile respective au fost prezentate în cadrul reuniunii anuale a Diviziunii pentru Științe Planetare din 3-8 octombrie 2021.

Partea bună este că atmosfera nu va fi evaporată în cosmos. Pe măsură ce Pluto se îndepărtează de Soare, datorită orbitei eliptice, atmosfera îngheață și se prăbușește pe suprafața planetei. Dacă aceasta va reveni la starea gazoasă va deveni clar peste două secole, sau mai devreme, în dependență de tehnologiile pe care oamenii le vor avea atunci.

Pluto a fost descoperit în anul 1930 de către Clyde W. Tombaugh, iar atmosfera lui a fost confirmată pentru prima dată în anul 1988. Masa lui Pluto constituie 0,22% din masa Pământului, iar suprafața poate fi comparată cu teritoriul Federației Ruse.

În compoziția planetei pitice intră nitrogenul, metanul și monoxidul de carbon. Suprafața este acoperită cu ghiață, iar sub scoarță are un imens ocean în stare lichidă. Nu are câmp magnetic, dar are 5 sateliți naturali.