Cazul care a avut loc în toamna anului trecut în Italia a uimit comunitatea medicală atât de mult, încât a servit drept pretext pentru un studiu, rezultatele căruia au fost publicate în februarie curent.

Un bărbat de 41 de ani din Ucraina s-a înecat în timp ce făcea scufundări lângă țărm în provincia italiană Chieti. Corpul acestuia a fost recuperat din mare și lăsat în grija serviciului de anatomie patologică local, unde specialiștii de medicină legală au descoperit că mortul avea virusul COVID-19.

După testarea de cel puțin 28 de ori pe parcursul a 6 săptămâni, medicii au fost surprinși să constate că bărbatul decedat era încă infectat cu virusul SARS-CoV-2 – toate testele arătau că el încă era pozitiv cu Omicron. Bărbatul a rămas sigilat la morgă din cauza tărăgănării aprobărilor necesare pentru familie pentru a-l recupera.

Medicii au efectuat testările conform celor mai stricte cerințe, dar rezultatul a fost la fel. Ceea ce este cu adevărat surprinzător este că particulele virale COVID au fost singurele detectabile după cele 41 de zile de la moarte.

Această revelație are o importanță ”fundamentală” pentru ramura patologiei, au subliniat autorii studiului publicat în BMC Journal of Medical Case Reports. La fel de curios este faptul că înainte de a deceda bărbatul a fost totalmente asimptomatic, adică avea o încărcătură virală foarte redusă. 

Autorii studiului – profesori și cercetători la Universitatea D'Annunzio din Chieti-Pescara – au subliniat necesitatea testelor post-morteme în toate cazurile de autopsie, indiferent dacă persoana decedată a fost diagnosticată sau nu cu COVID-19, și a testării repetate pe durata aflării corpului la morgă.

Nu există vreo dovadă că este posibil de transmis virusul SARS-CoV-2 de la o persoană decedată unei persoane în viață, având în vedere că infecția are loc prin inhalarea de picături cu virus de la persoana care strănută sau tușește.

Pe de altă parte, un alt studiu, publicat de Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA, pretinde că după deces infecția se păstrează în corp o perioadă până la 35 de zile.

Această concluzie este importantă mai ales pentru specialiștii din medicina legală și anatomie patologică, lucrătorii serviciilor funerare și familiile răposaților – toți care sunt în contact cu cei porniți pe ultimul drum.