Aurorele din nordul Oceanului Atlantic și furtuna geomagnetică care le-a generat ar putea fi cauza funcționării proaste a sistemelor de navigare și comunicare a pachebotului de croazieră RMS Titanic în noaptea de 15 aprilie 1912.

Luminile din cer ar fi putut, de asemenea, distrage și orbi marinarii care au stat de veghe pe gabie și puntea de observație, consideră Mila Zinkova într-o lucrare dedicată acestei teme. 

Ea s-a referit atât la însemnările ofițerilor în jurnalele maritime pe diverse nave care se aflau în zona dezastrului, cât și depozițiile documentate ale martorilor oculari din acea vreme.

Itinerarul și locul scufundării pachebotului Titanic. 

Aurorele se formează în urma furtunilor solare, numite și geomagnetice. Jeturile de gaz electrizat bombardează Pământul, iar la intrarea particulelor încărcate în atmosfera planetei o parte dintre ele sunt deviate de-a lungul liniilor câmpului magnetic, generând lumini verzi, roșii, albastre de la interacțiunea cu gazele atmosferice. Aceste particule încărcate pot interfera, de asemenea, cu semnalele electrice și magnetice, provocând supratensiuni și oscilații.

O astfel de furtună ar fi putut afecta funcționarea busolelor și comunicațiilor fără fir pe Titanic, dar și pe alte nave din zonă, inclusiv celea care s-au grăbit în ajutor, afirmă Zinkova.