În iunie 2022, un grup de cercetători reprezentând Institutul de Tehnologii din California, Universitatea din Portsmouth (Marea Britanie), Universitatea din California Los Angeles, Școala Superioară Meridională (Italia), Universitatea di Monte Angelo (Italia), Centrul Lyndon Johnson al NASA și Forțele Aeriene ale SUA au publicat un studiu comun, în care argumentează că un radiotelescop construit pe satelitul natural al Pământului va ajuta savanții să investigheze evoluția cosmosului în ”evul întunecat”.
Conceptul unui radiotelescop amplasat într-un crater în partea îndepărtată a Lunii a propus de Saptarshi Bandyopadhyay, un tehnolog de robotică la Laboratorul de propulsie cu reacție din cadrul Institutului de Tehnologii din California, SUA, în anul 2020.
Bandyopadhyay a publicat designul preliminar al viitorului radiotelescop în martie 2021, iar în aprilie același an NASA a alocat acestui proiect jumătate de milion de dolari SUA, în cadrul concursului pentru concepte inovative avansate, ca cercetările să continue și autorul, împreună cu echipa sa, să propună soluții fezabile privind construcția și exploatarea aparatului.
Necesitatea unui astfel de radiotelescop a apărut după ce Arecibo, o structură similară cu diametrul de 305 metri, în apropierea Puerto Rico, s-a prăbușit în anul 2020 și a fost luată decizia de a renunța la ea.
Telescopul radio Arecibo, în Puerto Rico. Imagine: NASA
Un radiotelescop cu lungime de undă ultra-lungă de pe partea îndepărtată a Lunii are avantaje extraordinare în comparație cu telescoapele de pe Pământ și cele care orbitează planeta noastră, argumentează autorii studiului.
În primul rând, acesta ar putea observa Universul la lungimi de undă mai mari de 10 metri (adică, frecvențe sub 30 MHz), care sunt reflectate de ionosfera Pământului și sunt până acum în mare măsură neexplorate de oameni. Luna, pe de altă parte, va acționa ca un scut fizic care izolează aparatul de interferențe radio/zgomote de la sursele terestre, ionosferă , sateliții care orbitează Pământul și zgomotul radio al Soarelui în timpul nopții lunare.
Cercetătorii propun să desfășoare o plasă de cabluri cu diametrul de 1 kilometru, folosind roboți DuAxel, capabili de ascensiune verticală, într-un crater lunar cu diametrul de 3-5 km pe partea îndepărtată, cu un raport adecvat adâncime-diametru, pentru a forma un reflector sferic.
Proiectul Telescopului Radio Lunar. Imagine: NASA
Acesta ar putea fi amplasat în zona unde în 2019 a aselenizat cu succes naveta chineză Chang’e-4 și unde există un crater tocmai potrivit pentru viitorul telescop.
Radiotelescopul lunar (LCRT), cel mai mare aparat de acest fel cu deschidere plină din Sistemul Solar, ar permite observarea cosmosului timpuriu în diapazonul de undă cuprins între 10 și 50 m (frecvențe de 6-30 MHz), ceea ce ar fi o premieră pentru știința astronomică.
Premiul cel mare – obținerea imaginilor cu formarea stelelor și planetelor în galaxii îndepărtate, a găurilor negre și coliziuni de galaxii ar deveni o activitate de rutină, oferindu-le savanților la răspunsuri la întrebări nedezlegate.
Deocamdată nu este clar când va începe construcția și cine va participa la proiect, având în vedere că ridicarea primei structuri permanente pe satelitul natural al Pământului ar necesita teoretic un acord interstatal sau cel puțin consimțământul țărilor care participă la explorarea spațiului.