Orbital Reef ar trebui să devină un hub multifuncțional privat în spațiu și baza viitorului ecosistem pentru explorare și afaceri în cosmos.

Companiile Blue Origin și Sierra Space au anunțat pe 25 octombrie că vor dezvolta o stație orbitală comercială, care va servi la o serie de scopuri și obiective economice și științifice.

”Stația va deschide următorul capitol al explorării umane a cosmosului și dezvoltării prin facilitarea creșterii unui ecosistem vibrant și a unui model de business pentru viitor”, se spune în comunicatul plasat pe situl companiei lui Jeff Bezos. 

Conform planului, Blue Origin va construi sistemele de utilitate, modulele pentru viitorii locatari, și sistemul de lansare. Sierra Space va fi responsabil de modului principal LIFE (Large Integrated Flexible Environment) și naveta care va transporta oameni și încărcături și va fi capabilă să aterizeze pe automagistrale.

Partenerii

Cei doi parteneru au atras în proiectul ”Orbital Reef ” (Riful orbital) și câțiva lideri din industria aeronautică, dar și un consorțium de instituții academice. Toți partenerii sunt entități americane, cu excepția Universității Oxford din Marea Britanie.

Astfel, corporația Boeing va contribui la asamblarea modulului științific și va prelua operațiunile de mentenanță a stației, sarcinile inginerești. Tot Boeing va construi racheta pentru echipaj Starliner.

Firma Redwire Space va cerceta condițiile de microgravitație și își va asuma sarcinile legate de dezvoltare și producere, operațiunile de încărcare/descărcare și transportare a structurilor stației.

Un alt participant la proiect, Genesis Engineering Solutions, se va ocupa de dezvoltarea unor capsule navigabile pentru o singură persoană, folosite în operațiuni de rutină și de excursiile în spațiu.

Pe partea academică, Universitatea de Stat din Arizona va conduce un consorțium de instituții de învățământ superior care vor oferi suport în materie de cercetare, consultanță și comunicare.

Captură de pe Orbitalreef.com - exteriorul stației

Serviciile

Viitoarea stație, care urmează să intre în exploatare în următorii 6-9 ani și se va afla la o orbită joasă de asupra Pământului, va oferi servicii comerciale firmelor și indivizilor - contra cost – în domeniile transport și logistică, găzduire provizorie, depozitare a echipamentelor, instructaj, și suport operațional.

Blue Origin a botezat stația drept un ”parc business cu scopuri mixte”, având caracteristici asemănătoare cu un aeroport, doar că în spațiu. Aceasta va avea un hotel pentru vizitatori și antreprenori, și va constitui un punct de conexiune între diverse misiuni care pleacă sau revin pe terra. Navetele disponibile vor putea fi închiriate, la fel ca și depozitele stației.

Captură de pe Orbitalreef.com - interiorul stației

Autorii inițiativei au precizat că serviciile vor fi prestate guvernelor care nu au programe spațiale proprii, agențiilor aerospațiale, instituțiilor de cercetare, firmelor turistice, oamenilor de afaceri, investitorilor, jurnaliștilor, etc.

La bordul Orbital Reef se va afla permanent o echipă de experți pentru toate scopurile prevăzute și un echipaj experimentat format din piloți și tehnicieni.

Monopolul statelor se încheie

Blue Origin mai promite că prețurile pentru servicii vor fi ”competitive”. În prezent pe orbita planetei noastre – în afară de miile de sateliți și milioane de bucăți de gunoaie – există două unități multifuncționale care satisfac nevoile legate de explorarea cosmosului: Stația Internațională Spațială (ISS) și Tiangong.

Prima este operată în comun de europeni, ruși, americani, canadieni și japonezi, iar a două aparține chinezilor. În cazul ISS multe misiuni depind de mofturile Moscovei, iar stația propriu-zisă este învechită atât din punct de vedere moral cât și tehnic. Fiind lansată de Rusia în anul 1998, aceasta are în prezent multiple defecțiuni și prezintă un risc moderat de dezintegrare.

ISS văzută de la distanța de aproximativ 2 km. Imagine: NASA

Stația chineză este încă în proces de construcție și se află sub controlul exclusiv al Beijing-ului, cu care colaborarea în domeniul tehnologiilor este problematică. China a avut și alte stații – Tiangong-1 (2011-2018) și Tiangong-2 (2016-2019) – care au fost coborâte de pe orbită conform graficului stabilit.

Odată cu lansarea primei stații orbitale private monopolul statelor asupra explorării cosmosului va lua sfârșit, iar călătoriile în spațiu vor deveni rutină. Acest lucru nu înseamnă, însă, că guvernele renunță la programele spațiale.

Stația Chineză Tiangong este în construcție. Imagine: Wikipedia 

Agențiile aerospațiale oficiale ale SUA (NASA), UE (ESA), Canadei (CSA) și Japoniei (JAXA) intenționează să lanseze în 2024 portul lunar ”Lunar Gateway”. În același an compania privată Axiom Space planifică să detașeze de la ISS un segment pe care l-a construit pentru ISS și să-l opereze în calitate de stație pentru turism și activități comerciale.

Rusia va părăsi programul internațional, tot în 2024, și a promis că va lansa stația proprie ROSS. Pe lista de așteptare este și o stație lunară.

În aceeași perioadă în mod independent vor să iasă în cosmos și India, Indonezia și un consirțium de companii americane.